Fitoterapie

Fitoterapia este stiinta care se ocupa de tratamentul bolilor umane, animale si vegetale prin intermediul unor plante, denumite curent plante medicinale. Fitoterapia implica si conceptul de a trai in armonie cu intregul regn vegetal, atat in planul fizic cat si afectiv. Frumusetea si desavarsitul lor echilibru ne eleveaza emotiile, ne ridica vibratiile, echilibrul lor revarsandu-se si in noi, umplandu-ne de pace si de armonie.

Etimologie
Phytotherapia (limba greaca ) = phyton + therapeia 
Phyton = planta, arbore, orice vegetal
Therapeia = atentie acordata bolnavului: tratament, ingrijire medical, vindecare
Therapeutes = care se afla in serviciul vindecarii, servitor al zeului (in era crestina, slujitor al Domnului )

Fitoterapia are o vechime de mii de ani si o eficienta deja dovedita. Exista argumente arheologice ca mesopotamienii utilizau plantele, ca leac, in urma cu mai bine de 6000 de ani. In China, oamenii se foloseau de plante pentru a se mentine sanatosi cu 27 de veacuri inainte de Hristos, desi referirile cu privire la vindecarea cu ajutorul plantelor, pe acele meleaguri, sunt si mai vechi. Egiptenii foloseau plantele ca si aliment, ca medicament si ca ingrediente in cosmetice, parfumuri si chiar uleiuri pentru alinarea durerilor, ca aromatizant pentru bai si pentru incaperile in care isi petreceau cea mai mare parte din timp. Vechiul Testament face mentiuni privind sanatatea pe care o pot avea oamenii folosindu-se de plante. Vindecatorii de demult obtineau din plante extracte sub forma de tincturi, uleiuri, creme, cataplasme, tot felul de ceaiuri, prafuri, balsamuri. Ei sunt predecesorii medicilor de azi, li se zicea "vraci" sau "oameni care vindecau cu buruieni” , iar plantele pe care le foloseau la usurarea suferintelor reprezinta o sursa importanta de materie prima pentru industria medicamentelor de azi.

​

Desi fitoterapia astazi se bazeaza pe efectele curative ale unor compusi bio din plante,care poarta denumirea de principii active, aceasta veche stiinta a tamaduirii isi respecta regulile originare, valorificand materialul vegetal fara a extrage selectiv anumite substante sau principii din plante.

 

Punctul esential in ceea ce priveste substantele active din plante il reprezinta materia prima care trebuie sa provina din culturi controlate, sa poata asigura calitatea de la seminte pana la planta matura si sa se poata face selectia plantelor cu cea mai mare concentratie de substanta activa, precum sa si asigurare aceeasi cantitate de substanta activa indiferent ce sarja de produs vegetal este utilizata la extractia principiului activ.

 

 

Tipuri de fitoterapie

1. Aromaterapia - utilizeaza esentele de plante sau uleiurile esentiale, extrase prin distilare.

2. Gemoterapia - utilizeaza extractele alcoolice si glicerinate de tesuturi vegetale tinere. Preparatele sunt prezentate sub forma distilata de doua ori, fiecare extract are o actiune asura unui organ sau functie.

3. Herboristeria - utilizeaza plante proaspete sau uscate preparate prin decoctie, infuzie, maceratie. Aceste preparatii sunt baute sau inhalate, aplicate pe piele, adaugate apei de baie sau capsule cu praf din plante uscate pe care subiectul le inghite.

4. Homeopatia - utilizeaza plante in mod preponderent. Sunt utilizate plantele proaspete in maceratie, alcoolica, produsul obtinut este folosit in dilutii.

5. Fitoterapia chineza - „medicina traditionala chineza"  include acupunctura si dietetica chineza.

6. Fitoterapia farmaceutica - utilizeaza produse de origine vegetala obtinute prin extractie si care sunt diluate in alcool etilic sau intr-un alt solvent. Sunt prezente sub forma de sirop, de picaturi, de supozitoare, capsule, etc.

In lume, in fitoterapia traditionala se utilizeaza peste 50.000 specii vegetale diferite, din care 1.100 specii studiate si 250 specii folosite la prepararea medicamentelor moderne, asadar 25% din medicamentele moderne provin din plante superioare. 

Cele mai cunoscute preparate fitoterapeutice de acest fel, sunt extractele hidrice (infuzia, decoctul, maceratul, siropul) si extractele hidroalcoolice (tinctura). Extractele hidrice (apoase) sunt cunoscute sub denumirea uzuala de ceaiuri si sunt cam singurele care se pot realiza acasa individual de catre oricare dintre noi . De regula, in final 1 g de extract uscat ce urmeaza a fi prelucrat trebuie sa corespunda la 40g produs vegetal si  pot fi conditionate intr-o forma farmaceutica moderna.

Fitoterapia este lipsita de efecte adverse, numai  daca se respecta dozele adecvate. Este complet falsa ideea conform careia plantele nu fac rau. Un produs care, in doza necorespunzatoare nu face rau nu va face nici bine in doza corecta. Ca atare este esential ca si in cazul produselor medicamentoase pe baza de principii active din plante sa pastram posologia si modul de administrare .

De asemenea, este indicat ca inainte de administrare sa cerem opinia medicului deoarece anumite suplimente pe baza de plante pot interactiona cu anumite medicamente.

 

 

Avantajele fitoterapiei

• Accesibilitatea (plantele sunt usor de procurat si ieftine; culegerea lor din natura ajuta la armonizarea organismului, eliberarea de stres etc.);

• Actiunea blanda si lipsa efectelor adverse (cand se respecta dozele adecvate si sunt consumate conform indicatiilor sau prescriptiilor);

• Tratarea bolnavului ca un intreg (plantele au efecte fizice si psiho-emotionale si echilibreaza organismul la toate nivelele);

• Se poate folosi in paralel cu medicamentele alopate (cu cateva mici exceptii, la care trebuie sa se tina seama de antagonismul dintre unele medicamente si unele plante);

• Se adreseaza oricarei grupe de varsta, tinand cont de actiunea specifica a plantelor si efectele lor;

• Previn si nu doar trateaza, trateaza si nu doar amelioreaza; cu cat afectiunea este de data mai recenta cu atat reversibilitatea simptomelor sau leziunilor este mai rapida si mai eficienta; in formele acute cu declansare brusca fitoterapia nu este la fel de prompta, necesitand asocierea cu alte metode terapeutice;

• Sunt usor de administrat mai ales avand in vedere multitudinea de modalitati de prezentare;

• Tratamentul actioneaza lent, durata acestuia fiind pe perioade mai lungi, dand posibilitatea refacerii si regenerarii structurilor lezate;

• Vindecarea se face pe cale blanda prin mecanisme proprii organismului si poate produce vindecari definitive.

Tratamentul cu plante medicinale da rezultate foarte bune in afectiunile usoare, functionale sau in stadiile incipiente ale bolilor. in bolile cronice, in care a aparut deja afectarea organica, fitoterapia are un rol adjuvant si poate contribui la o reversibilitate partiala  sau totala a simptomelor sau leziunilor.

Anumite ceaiuri conduc la inlaturarea rapida a unor simptome, dar tratamentele naturale complexe actioneaza in timp, uneori, la inceput, accentuand simptomele, pe fondul detoxifierii organismului. Aceasta reactie este numita in literatura de specialitate "criza de vindecare”. Vindecarea este un proces de durata, in functie de vechimea bolii, cauzele afectiunilor etc. Exista numerosi practicieni ai medicinei naturale care au demonstrat, prin studii efectuate in clinici, ca bolile grave pot fi vindecate.

In general, raspund bine la tratamentul fitoterapeutic urmatoarele boli:

• alergiile, astmul bronsic,

• reumatismul (unele forme),

• bolile de piele

• bolile psihosomatice, nevrozele, insomnia, tulburarile de memorie la varstnici

• infectiile cronice microbiene, parazitozele, unele afectiuni virale

• starile de stres si epuizare,

• carentele in anumite vitamine si minerale

• intoxicatiile cronice,

• hipercolesterolemia, guta

• ulcerul gastro-duodenal, dischinezia biliara, enterocolita, colonul iritabil

• litiaza renala si infectiile urinare

Este important de stiut ca efectele plantelor se instaleaza in timp si necesita o administrare prelungita - de la 2-3 saptamani la cateva luni, in functie de gravitatea si vechimea bolii, reactivitatea organismului si perseverenta bolnavului in a urma tratamentul. In cazul bolilor grave tratamentul poate dura si 2-3 ani, urmand o schema terapeutica indicata de medic. Fitoterapia cere din partea pacientului consecventa si rabdare, dar ofera in schimb posibilitatea eliminarii complete a unor dezechilibre si boli, revenind la un mod de viata natural si curat.

Rezultatele medicinale in terapii naturiste se bazeaza pe principiile active pe care plantele medicinale le contin si pe elementele active care se gasesc in diferite concentratii in acestea, si care se obtin din plante prin intermediul diferitilor dizolvanti ca apa, alcoolul, vinul, diverse uleiuri.

Cele mai cunoscute si usor aplicabile metode de extragere a substantelor active din plante medicinale sunt infuzia, decoctul si maceratul, pe baza de apa.

​

• Infuzia de plante medicinale consta in pastrarea plantei medicinale in contact cu apa clocotita pentru un timp relativ redus de 2-3 minute si folosirea solutiei obtinute dupa strecurare. Cantitatea de infuzie de plante medicinale este de obicei de o lingurita la 250 ml de apa clocotita, si se utilizeaza in general flori si frunze de plante medicinale.

 

• Decoctul obtinut din plante medicinale se obtine din materia vegetala maruntita (aproximativ o lingura) la care se adauga apa (250 ml) si se fierbe intre 5 si 30 de minute, dupa care se strecoara cat timp este fierbinte si se completeaza cu apa fierbinte in cantitatea necesara, corespunzatoare cantitatii de apa pierdute prin evaporare pentru decoctul de plante medicinale. Decoctul de plante medicinale se foloseste indeosebi pentru obtinerea principiilor active din plante medicinale care au un tesut lemnos ( radacini, scoarta).

​​​

• Sucul proaspat obtinut din plante medicinale se utilizeaza intern sub forma de picaturi sau extern prin aplicarea pe diferite zone ale pielii.

 

• Maceratul de plante medicinale consta in pastrarea plantei maruntite, in contact cu apa rece pentru un timp de 1-12 ore. Maceratul se foloseste cel mai frecvent in cazul plantelor medicinale la care extractia principiilor active necesita timp mai lung: vasc, nalba, in. Maceratul se prepara la temperatura camerei, iar ceaiul obtinut prin extractie apoasa se prepara pentru o singura zi. Se bea neindulcit sau indulcit cu miere de albine.

 

• Cataplasma (oblojeala) din plante medicinale este un preparat pastos, obtinut din planta maruntita, inmuiata in apa, alcool sau la abur, care se pune intre doua bucati de tifon sau panza, dupa care se aplica pe regiunea afectata, iar apoi se infasoara cu o haina calduroasa.

 

• Tinctura din plante medicinale este o solutie extractiva, alcoolica ce se prepara la temperatura camerei. Se utilizeaza alcoolul etilic de 40-700 C. Proportia folosita este de obicei de 20% (20 gr planta la 100 ml alcool). Planta medicinala maruntita se pune intr-o sticla si se adauga alcoolul. Se agita zilnic, 10-14 zile, dupa care se strecoara si se pastreaza in sticle de culoare inchisa, bine etansate. Tinctura din plante se utilizeaza sub forma de picaturi, diluate in ceai sau apa.

 

• Vinul medicinal se obtine din plante medicinale bine maruntite, macerate in vin. De obicei la 1 l de vin se adauga 50-60 gr planta, care se macereaza 10-14 zile, dupa care se strecoara si pastreaza in sticle bine inchise. Vinul medicinal se administreaza cu 1/2-1 ora inainte de masa. Se recomanda a nu se folosi de catre persoanele care sufera de gastrite, hiperaciditate, ulcer, hipertensiune arteriala, afectiuni hepatice.

 

• Oteturile aromatice se prepara prin macerarea plantelor medicinale in otet de vin, in proportie 50-100 gr plante maruntite la 1 l otet. Se lasa la macerat 10-14 zile, dupa care se strecoara. Este utilizat pentru frectii.

 

• Uleiurile medicinale se obtin din plantele medicinale bine maruntite, macerate in ulei comestibil, timp de 3-6 saptamani.

 

• Inhalatia se prepara, utilizandu-se plante medicinale bogate in uleiuri volatile, sau chiar uleiuri volatile ce se pun in vase smaltuite, de portelan sau de Jena dupa care se adauga apa clocotita. Vaporii care se degaja sunt bogati in uleiuri volatile, actionand eficient in afectiuni ale cailor respiratorii superioare.

 

• Gargara. Se utilizeaza infuzia sau decoctul de plante sub forma de gargara, in amigdalite, afte, abcese dentare.

 

• Baile fitoterapeutice utilizeaza plantele medicinale pentru uzul extern. Baia poate fi generala sau locala. Pentru baia generala se folosesc 200 gr plante care se lasa la macerat 12 ore in 5 l apa rece. Apoi, se incalzeste, se strecoara si se adauga la apa de baie.

Masuri orientative:
1 lingurita = 5 ml lichid sau 1-3 g planta uscata (cca. 1 g flori si frunze subtiri, 2 g frunze si ramuri, 3 g scoarte si rizomi)
1 lingura = 15 ml lichid sau 5-10 g planta uscata
1 varf de cutit = 0,5-1 g planta uscata
1 cana = 200-250 ml lichid.
20 picaturi apa distilata = 1 g
50-60 picaturi tinctura (in functie de concentratia de alcool) = 1 g

Contraindicatiile fitoterapiei:

Nu vom apela la fitoterapie in situatiile urgentelor medicale (cu foarte mici exceptii) sau chirurgicale si nici in cazul bolilor infectioase grave (ex. septicemii, meningite etc.).

Astazi se asista la o adevarata lupta intre medicina alopata si fitoterapie (terapia cu plante). Medicina alopata (sau cel putin o mare parte a reprezentantior ei) sfideaza atat terapiile naturale, cat si pe practicantii lor, fie ca acestia sunt medici sau au alta specialitate, dar care practica fitoterapia cu un succes real. De multe ori fitoterapia cauta sa foloseasca insuccesele medicinii alopate in favoarea sa ca argumente ale eficientei.
 

• Termenul de medicina alopata defineste stiinta care se ocupa cu studiul maladiilor si tratamentul lor. Ea este practicata numai de persoane abilitate sa exercite medicina, pe baza diplomei de medic.

 

• Termenul de medicina naturala defineste acele practici medicale legate strans de natura, in care nu medicamentele sunt recomandate in tratamentul bolilor umane, ci factorii naturali ( aerul, apa, soarele, plantele, alimentele naturale, miscarea etc. ). Ea este practicata atat de medici cat si de persoane care nu au absolvit o facultate de medicina, denumiti terapeuti.

Pacientii asteapta cu nerabdare reconcilierea dintre practicantii fitoterapiei si practicantii medicinei alopate. Unele semne incurajatoare au aparut cand problemelor medicinei naturale li s-a acordat importanta cuvenita prin crearea si infiintarea Asociatiei Nationale de Terapii Complementare (A.N.A.T.E.C.O.R.).

Fitoterapia - utilizarea plantelor medicinale in scop terapeutic, prin stimularea mijloacelor naturale, fiziologice de vindecare ale organismului - are o vechime de mii de ani si o eficienta certa care a trecut cu succes proba timpului. Fitoterapia completeaza ansamblul de metode curative si preventive ale medicinei alopate..

Fitoterapia are cel putin doua indicatii de electie:​

• cazurile care nu tolereaza medicatia alopata atunci cand poate fi inlocuita cu remedii naturale identice ca efect;

• cazurile care raspund la fitoterapie la fel de bine ca si medicatia alopata si cand, de fapt, este preferabil sa evitam medicamentele chimice pentru a evita reactiile adverse.

In fitoterapie se folosesc plantele sub forma integrala sau de extracte totale (infuzii, macerate, decocturi, tincturi) spre deosebire de medicina alopatacare recomanda doar anumite substante extrase din plante sau sintetizate chimic - substante active pure. Principiile din plante constituie un complex biologic organizat, activ pe baza unor actiuni sinergice, care sunt analoge sau compatibile cu sistemele vii si la care organismul nostru este mai bine adaptat decat la alimentele semi-sintetice sau medicamentele obtinute in laboratoare.

Este de dorit utilizarea plantelor ca atare sau a unor extracte naturale care sa contina integral complexul de substante active. Cel mai bine ajutam corpul sa-si gaseasca propriile cai de vindecare firesti, care sunt de altfel si cele mai eficiente. Nu trebuie sa intervenim in mod artificial, fortand anumite mecanisme deoarece aceasta suprima manifestarea simptomelor unei boli si poate crea dezechilibre si mai mari in alta parte.

Spre deosebire de medicamente, care actioneaza strict asupra corpului fizic, plantele influenteaza atat corpul cat si structurile energetice, emotionale si mentale ale fiintei. De aceea, medicina naturala este considerata holistica, ea adresandu-se omului ca intreg si si nu doar unei parti sau unui organ separat, cum este abordarea in cazul medicinei alopate.

In medicina alopata, elementul esential in tratament este medicamentul care lupta cu boala si cu simptomele ei. Corpul nu este inclus ca factor al tratamentului decat in ultima instanta. El nu participa la tratament ci suporta actiunea medicamentului.

Fitoterapia este lipsita de efecte adverse, desigur daca se respecta dozele adecvate. Medicamentele de sinteza au adesea o lista mai lunga de reactii secundare nedorite decat de indicatii terapeutice. Este de dorit ca initierea terapiei sa se faca cu plante medicinale si doar daca nu se constata efectul dorit sa se recurga la medicatia clasica de sinteza.

Sucul de sfecla rosie

Sfecla contine multe substante benefice (betanina, saruri de potasiu) care au efecte pozitive asupra tensiunii arteriale, asupra nivelului de colesterol, a metabolismului lipidic in celulele ficatului si a intaririi peretilor vasculari. De regula, se stie ca sucurile de legume se beau imediat dupa ce au fost stoarse. Nu e si cazul sucului de sfecla, care nu se bea imediat, ci trebuie lasat 2-3 ore ca sa se evapore unele ingrediente ce produc efecte negative (dureri de cap).

Inflamatia gatului

- Inghititi incet, cate o ligurita de miere, de cateva ori de-a lungul unei zile sau faceti gargara cu o lingurita de miere si putin otet, diluate intr-un pahar cu apa calda;- O compresa cu otet de miere potoleste durerile de gat: inmuiati un stergar de bucatarie intr-un sfert de litru de otet de miere, stoarceti-l bine si infasurati-l in jurul gatului. Puneti deasupra un fular de lana si stati asa 30 de minute.- Cand va doare-n gat, luati in gura cate putina zeama de lamaie (de mai multe ori )

Foarte eficienta este si gargara alternative cu zeama de lamaie si ceai de salvie cu bicarbonate, care se bazeaza modificarile de ph din cavitate bucala, ce duc la distrugerea agentilor patogeni.

Combaterea febrei

Acest remediu ciudat chiar ajuta la scaderea febrei si a congestiei nazale. Ce trebuie sa faci: incalzeste-ti picioarele in apa fierbinte, inmoaie o pereche de sosete subtiri din bumbac in apa rece, stoarce-le si apoi pune-le in picioare exact inainte sa te culci. Peste ele trage o pereche de sosete de lana. Sosetele subtiri ar trebui sa se usuce pana dimineata si tu sa te simti mai bine.

​

​